Încercare...

Nu e tocmai ce trebuia, dar vreau să știu dacă vă place cum scriu (deși nu-s bună) și dacă se merită să fac o poveste...

Într-una din nopțile cu lună plină, am ajuns să mă gândesc "ce caut eu aici? Ceva e rece", ohh, cred că așa se simte când mergi desculță...dar, am și eu o întrebare, de ce fac asta? Încerc să-mi amintesc, dar în zadar. Tot ce pot face e să-mi târăsc picioarele...se aude ceva, oare mă însel? nu, chiar se aude, e o pisică, cred că și ea rătăcește pe aici fară vreun scop anume. Nuuuuu stați, incetați!! de ce, de ce ea? de ce voi si de ce acum? hmmm, ce? nu ați ințeles? păi nici eu, nici eu nu am ințeles de ce a trebuit chinuită o biată pisică de fiarele nopții. Când mă gândesc că puteam fi eu, o vietate neînsemnată, abandonată, sfâșiată de întuneric...
-Eeeehhhh, ce a fost asta? Calmează-te, calmează-te *lacrimi mi-au apărut* A fost doar un coșmar, încă unul...

Iarăși nu pun poză pentru că nu mă învață cineva cum să fac asta:))
Umm...fiți sinceri...

Sinceră?
Povestea e cam scurtă pentru că descrierea lipseşte, m-ai lăsat în ceață, nu ştiam ce se întâmplă dar mi-ai stârnit curiozitatea. E ceva ce mă face să vreau să mai citesc.
Ehe... sper că nu ți-am stricat cheful de a scrie, dar ai vrut o părere sinceră, până la urmă.
Vreau să mai postezi pentru că eu cred că ai potențial şi simt că o să-ți iasă dacă munceşti.

Mulțuuuu :D
Asta nu a fost o parte din poveste...am scris ce mi-a trecut prin cap doar ca să văd dacă scriu cât de cât bine

N-as numi-o nici expozitiune . Nu dai prea multe lucruri de inteles din asta , prin urmare , nu pot sa spun daca-mi place sau nu cum scrii . Totusi , imi place ca intr-o poveste sa fie destul de multa descriere , ca sa pot sa-mi imaginez totul cat mai complex , in detalii exacte . Daca vrei sa te bazezi pe actiune o sa fie destul de greu deoarece o sa gandesti mult si o sa scrii putin . ( SFAT )
Posteaza mai mult , vreau sa vad daca-mi place sau nu .

Abia așteptam să scrii, Yobi!
Nu prea am chef să "compun" acum, deci mai așteaptă...deși nu cred că e important...

Acesta este un început de poveste. E abia prima parte și nu am vrut să trec la acțiune:))

Huh? Sunt tot aici? Cred că da. Tot ce pot vedea sunt pereții unui depozit abandonat. Nu lipsește mirosul de praf de pușcă specific lui. Acest loc e ferit de ochii lumii și nu-și face apariția pe nici o hartă deci nu mă aștept să-l recunoașteți. Nici măcar eu nu-l știu prea bine, sinceră să fiu nu m-a interesat. Eu aveam nevoie doar de un loc unde să dorm. Ar trebui să vii prezint și pe prietenii mei. Toți îi știu drept "liliecii", dar pentru mine sunt speciali, uimitori, de neatins. Eu îi numesc îngerii nopții. Ei sălășluiesc alături de mine.

Nu mă pricep la prezentări, din câte ați observat, și nu prea vreau să mă introduc, dar voi încerca. Sunt Akane (numele de familie nu e important) și am aproape 17 ani. Am un corp destul de fragil, de care nu sunt mândră, însă posed o agilitate uimitoare. Nu pun accent pe îmbrăcăminte. Atât timp cât o bucată de material îmi acoperă corpul, sunt mulțumită. Huh, din cauza asta am ajuns de nenumărate ori la politie. Înțeleg că arătam deplorabil, dar nu sunt un simplu om al străzii. Îmi port singură de grijă și niciodată nu am făcut-o pe victima.

Cât mi-am răcit gura de pomană pe aici, noaptea și-a făcut apariția, deci e vremea să ies. Aceleași alei se ivesc în calea mea, aceleași zgomote, același sentiment de nepăsare predomină, însă ceva e diferit. În lumina lunii, siluete necunoscute își fac apariția. În timp ce acestea își grăbesc pasul, cu ochii ațintiți asupra mea, simt o răsuflare în ceafă iar mâna-mi este prinsă.

(PS: aceasta sunt eu)